Minte vs Corp

Well cum nu mai am o relație de cuplu de ceva timp am mai mult timp sa ma preocup de relația cu mine însămi. 

Și de ceva timp ma tot uit la relația mea mintea si propriul corp. 

Am descoperit o relație destul de superficiala și ierarhica cumva. Mintea este cea importantă. Mintea este cea care decide iar corpul nu are decât sa se supună ceea ce minții ii se pare firesc, frumos și normal. 

Dând atenție corpului văd acum ca m-am identificat cu mintea mea pentru mult timp și încă o fac din când in când. 

In ultimii ani am dedicat mult timp minții, practicile mele de meditație, yoga și chiar terapia s-au adresat minții, asteptarea de la corp era sa stea nemișcat și ferm in tot acest timp. 

Well ce sa vezi corpul s-a revoltat :) și m-am îngrășat peste limita admisă de mintea mea și o tot face din când in când. 

Faptul ca m-am îngrășat m-a făcut sa vin cu atenția către corp și către ceea ce simt mai mult. 

Am văzut din nou cum îmi neg emoțiile și încerc sa le controlez (la fel cum fac și cu greutatea) sa le suprim, sa le schimb in ceva plăcut ...

Și aici la acest “plăcut” s-a produs un declic. Plăcut de către cine? Răspunsul a venit imediat Plăcut de cei din jur. Nu e plăcut sa fii furioasa, nu e plăcut sa fii trista și in nici un caz speriata. Dacă emoțiile nu sunt frumoase de ce ar fi corpul? 

Și așa am aflat ca emoțiile mele sunt strâns legate de corpul meu. Senzațiile, plăcerea, durerea a simți sunt in strânsă legătura cu corpul fizic iar mintea mea nu dorește sa simtă nimic. A decis ca este mai bine pt ea sa nu aibă de a face cu simțirea. A decis ca suntem in siguranța atunci când nu simțim nimic și ne comportam rațional iar corpul dragul de el a rezistat un timp dar apoi s-a revoltat! 

Și uite așa m-am trezit cu acest conflict între minte și corp. 

Am început sa fac pași, la început mici apoi mai mari, către a reconstrui relația cu corpul meu. 

Trebuie sa recunosc însă ca pana de curând m-am bazat pe mintea mea și am avut foarte putina încredere in corpul meu.  Din când in când, doar, ma lăsam condusă de ceea ce simt. Mintea mea m-a scos din multe probleme și m-a ajutat sa fac fata multor traume. 

Însă am făcut Covid și asta mi-a schimbat percepția total asupra corpului.  

Am ajuns la concluzia ca acest virus aduce claritate și vindecare acolo unde noi nici nu de dam seama ca avem nevoie de fapt. 

Revenind la subiect am făcut Covid iar corpul meu a fost asimptomatic fata de acest virus și asta m-a făcut sa ma uit altfel la corpul meu. 

Am devenit conștientă de inteligenta și puterea corpului meu. Am devenit conștientă de toată plăcerea și bucuria pe care o pot simti in corp și mai mult decât orice am realizat cum corpul știe sa dea drumu însă mintea nu. Atunci când cred ca doare prea mult nu este de la corp. Corpul simte și apoi da drumu. Mintea este cea care se atașează de ceea ce corpul poate sau nu poate simți.

Am început sa văd toate momentele când corpul a știut ce are de făcut fără ca mintea sa ii spuna. Am devenit conștientă de toate momentele când am ales cu ajutorul senzațiilor din corp, de toate momentele când am ales negând senzațiile din corp și unde au dus acele alegeri. 

Mergând pe firul acestor amintiri am realizat ca de fapt am nevoie de o colaborare între minte și corp, de o sinergie între ele. 

Așa ca încep o noua călătorie in care mintea și corpul meu vor fi partenere