Cochetez cu dezvoltarea personală încă din 2009. Am ajuns la un curs de feminitate pentru ca l-am cumpărat pentru o prietena :) Ma gândeam ca pentru ea ar fi foarte bun și viața ei ar fi mult mai buna după acest curs. Am sfârșit prin a merge la el cu mama mea, pentru ca prietena mea a anulat in ultimul moment. Am ales-o pe mama mea tot așa mai mult pentru ea, pentru ca ea tot citea cărți despre dezvoltare personală și avea un interes pentru spiritualitate. M-am gândit, deci, ca ea ar fi foarte potrivită. Nici un moment nu m-am gândit ca poate ar fi bun și pentru mine, dar așa a început călătoria mea către mine, pe ocolite și motivata de a fi acolo lângă ceilalți in timp ce ei evoluează. După cursul de feminitate viața mea s-a schimbat total. Nu ințelegeam cum de s-au produs acele schimbări si am devenit și mai atrasa de a merge la cursuri, la formari și am făcut tot ce mi-a fost la dispoziție in acești ani. Îmi amintesc ca unii din prietenii mei îmi spuneau ca sunt dependenta de aceste formari, ca pot sa ma simt bine doar dacă merg la cursuri. In parte era adevărat dar ce ma motiva pe mine era felul în care interacționau ceilalți oameni din viața mea cu mine după ce mai făceam o formare. Nici nu eram conștientă ca eu ma simt mai bine, pentru mine era despre câta atenție primeam de la iubitul meu apoi, sau despre cum le pot ajuta pe prietenele mele apoi, sau despre cum îmi pot ajuta clienți mai bine. Nu eram deloc conștientă de mine, de ce simt eu, de ce vreau eu, de ce îmi doresc. Cumva nici nu existam pentru mine, viața mea era despre ceilalți.
Well toate astea pana in 2020 - anul pandemic :) O sa fiu mereu recunoscătoare pentru acest an și pentru tot ce mi-a adus acest mic virus care a oprit Planeta pentru ceva timp și in felul acesta și pe mine. A fost parca acel moment care m-a scos de pe rotita in care cu bucurie ma învărteam crezând ca intr-o zi o sa ajung acolo unde îmi doresc.
Well revenind la poveste, in Iunie 2020 am fost la mare și pe plaja au fost detonate 3 bombe. După ce a fost prima explozie am intrat in șoc, m-am calmat și am vrut sa imi continui programul însă am realizat ca chiar dacă mintea mea este ok cu ce se întâmpla corpul meu este inca in șoc.
Aveam musculatura tremurândă și fără forța. Posturi de yoga care imi sunt ușoare de făcut nu imi mai erau accesibile …
M-am oprit și a fost pentru prima oară când eu nu m-am mai negat pe mine și m-am ascultat.
Soluția de liniștire a venit însă de la fiul meu care a insistat sa intru in apa rece a marii. Așa am reușit sa las stresul din corp sa se elibereze și sa vina și corpul împreuna cu mintea in starea de relaxare.
Primul lucru pe care l-am făcut când am revenit in Bucuresti a fost sa îmi caut un terapeut și sa lucrez cu mine pentru a învața sa simt din nou.
Da uneori este nevoie de o bomba pentru a te trezi din propria ignoranta. In cazul meu a fost o bomba reala, o bomba care se folosește in război.
A trecut un an de când fac terapie pentru mine, pentru a ma înțelege eu mai bine pe mine, pentru a reinvata sa simt si sa nu mai fug de sentimentele mele.
A fost un an plin însă simt ca am reușit așa de multe in acest an, poate mai multe decât am reușit in toți anii aceștia adunați la un loc.
Am acceptat pentru prima oară furia mea si așa si pe a celor din jur.
Am învățat sa îmi mențin centrarea si starea emoțională indiferent de ceea ce fac sau spun ceilalți oameni din viața mea.
Am reușit sa acționez si sa fac mișcări in direcția a ceea ce eu îmi doresc.
Am reușit sa nu ma mai disociez atunci când situația este grea din punct de vedere emoțional.
Învăț sa am curaj sa spun Nu
Și am înțeles ca pentru mine este foarte important sa fiu acceptata si ca pentru a fi acceptata m-am trădat pe mine de nenumărate ori.
Învăț sa nu ma mai trădez.
Am învățat sa fiu aici si pentru mine.
Chiar am fost un sistem de suport pentru mulți oameni însă am făcut-o din considerente total greșite.
Una din realizările mele recente a fost ce fac acum când nu mai salvez pe nimeni ?
Poate voi scrie curând și despre asta. “Ce fac de când nu mai salvez pe nimeni :)?”
